Multumirea

Tata ceresc, daca voi suferi in nevoi si voi umbla gol, daca voi trai in saracie, fa-mi inima sa laude dragostea Ta, sa o cunoasca, sa fie stapanita de ea, chiar daca mi-ar fi refuzate toate binecuvantarile. Mila Ta ma incearca cu dorinte, deoarece prin aceste incercari imi vad pacatele si doresc eliberarea de ele. Fa-ma sa accept in mod voit mizeria, intristarile, ispitele daca prin aceasta pot simti pacatul ca pe cel mai mare rau si sa fiu eliberat de el, multumindu-Ti Tie, recunoscand aceasta ca cea mai mare dovada a dragostei Tale.
Cand in locul pacatului in inima mea a venit fiul Tau Isus, El mi-a devenit mai drag decat imi fusese pacatul; domnia Sa buna a inlocuit tirania pacatului. Invata-ma sa cred ca daca as mai fi vreodata rapus de pacat, nu trebuie doar sa ma lupt ca sa-l biruiesc, insa trebuie sa-L rog pe Hristos sa preia in stapanire locul acestuia si El trebuie sa insemne mai mult pentru mine decat a insemnat pofta; ca dulceata Lui, puterea Lui, viata Lui pot fi acolo. De aceea trebuie sa caut un har de la El impotriva pacatului, insa nu trebuie sa il reclam departe de El insusi.
Cand mi-e teama de relele ce or sa vina mangaie-ma ca prin mine sunt o epava consemnata, insa in Hristos sunt impacat si viu; ca in mine gasesc insuficienta si atat, insa in Hristos am satisfactie si pace; ca prin mine sunt slab si nu sunt in stare sa fac binele, insa in Hristos pot totul. Desi acuma am parte de harul Sau in parte, atunci cand Tu te vei arata il voi avea deplin, voi avea impacarea deplina singura si suficienta, eficienta, complet iubitoare, iar pacatul va fi eliminat. Doamne, grabeste acea zi!