luni, 27 aprilie 2009

Consacrare si slujire

Dumnezeul meu, simt ca este un lucru ceresc sa fac voia Ta si sa fiu ceea ce Tu vrei sa fiu. O, daca as fi sfant cum Tu esti, curat cum este Hristos, perfect ca duhul Tau! Acestea simt ca sunt cele mai bune porunci din cartea Ta si eu sa nu le implinesc? Trebuie sa nu le implinesc? Ma gasesc oare intr-o asemenea trebuinta cat timp traiesc aici?
Vai, vai mie, caci sunt pacatos, ca il intristez pe acest Dumnezeu binecuvantat, care este infinit in bunatate si har! O, daca m-ar pedepsi pentru pacatele mele, inimii mele nu i-ar fi asa de greu sa il ofenseze; insa desi pacatuiesc continuu, El continua sa imi arate bunatatea sa.
Sunt momente in care simt ca as fi in stare sa indur orice suferinta, insa cum as putea sa il necinstesc pe acest Dumnezeu glorios? Ce sa fac sa glorific si sa ma inchin acestei minunate fiinte? O, daca mi-as putea darui sufeltul si trupul in slujba Sa, fara vreo constrangere pentru totdeauna! O, de m-as putea darui pe mine insumi Lui, ca sa nu mai incerc niciodata sa fiu al meu! Sau sa am vointa ori sentimente care nu se conformeaza perfect voii si dragostei Lui! Dar vai, nu pot sa traiesc si sa nu pacatuiesc.
O, ingeri, glorificati-L neincetat si, daca este posibil, prosternati-va mai jos inaintea Imparatului binecuvantat al cerului! Doresc cu infocare sa am parte de A-l preamari impreuna cu ei, insa cand am infaptuit tot ce pot pentru eternitate, nu voi fi in stare sa ofer mai mult decat o minuscula fractiune a cinstei pe care o merita Dumnezeul glorios. Da-mi o inima plina de dragoste divina, cereasca.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu