luni, 27 aprilie 2009

Multumirea

Tata ceresc, daca voi suferi in nevoi si voi umbla gol, daca voi trai in saracie, fa-mi inima sa laude dragostea Ta, sa o cunoasca, sa fie stapanita de ea, chiar daca mi-ar fi refuzate toate binecuvantarile. Mila Ta ma incearca cu dorinte, deoarece prin aceste incercari imi vad pacatele si doresc eliberarea de ele. Fa-ma sa accept in mod voit mizeria, intristarile, ispitele daca prin aceasta pot simti pacatul ca pe cel mai mare rau si sa fiu eliberat de el, multumindu-Ti Tie, recunoscand aceasta ca cea mai mare dovada a dragostei Tale.
Cand in locul pacatului in inima mea a venit fiul Tau Isus, El mi-a devenit mai drag decat imi fusese pacatul; domnia Sa buna a inlocuit tirania pacatului. Invata-ma sa cred ca daca as mai fi vreodata rapus de pacat, nu trebuie doar sa ma lupt ca sa-l biruiesc, insa trebuie sa-L rog pe Hristos sa preia in stapanire locul acestuia si El trebuie sa insemne mai mult pentru mine decat a insemnat pofta; ca dulceata Lui, puterea Lui, viata Lui pot fi acolo. De aceea trebuie sa caut un har de la El impotriva pacatului, insa nu trebuie sa il reclam departe de El insusi.
Cand mi-e teama de relele ce or sa vina mangaie-ma ca prin mine sunt o epava consemnata, insa in Hristos sunt impacat si viu; ca in mine gasesc insuficienta si atat, insa in Hristos am satisfactie si pace; ca prin mine sunt slab si nu sunt in stare sa fac binele, insa in Hristos pot totul. Desi acuma am parte de harul Sau in parte, atunci cand Tu te vei arata il voi avea deplin, voi avea impacarea deplina singura si suficienta, eficienta, complet iubitoare, iar pacatul va fi eliminat. Doamne, grabeste acea zi!

Consacrare si slujire

Dumnezeul meu, simt ca este un lucru ceresc sa fac voia Ta si sa fiu ceea ce Tu vrei sa fiu. O, daca as fi sfant cum Tu esti, curat cum este Hristos, perfect ca duhul Tau! Acestea simt ca sunt cele mai bune porunci din cartea Ta si eu sa nu le implinesc? Trebuie sa nu le implinesc? Ma gasesc oare intr-o asemenea trebuinta cat timp traiesc aici?
Vai, vai mie, caci sunt pacatos, ca il intristez pe acest Dumnezeu binecuvantat, care este infinit in bunatate si har! O, daca m-ar pedepsi pentru pacatele mele, inimii mele nu i-ar fi asa de greu sa il ofenseze; insa desi pacatuiesc continuu, El continua sa imi arate bunatatea sa.
Sunt momente in care simt ca as fi in stare sa indur orice suferinta, insa cum as putea sa il necinstesc pe acest Dumnezeu glorios? Ce sa fac sa glorific si sa ma inchin acestei minunate fiinte? O, daca mi-as putea darui sufeltul si trupul in slujba Sa, fara vreo constrangere pentru totdeauna! O, de m-as putea darui pe mine insumi Lui, ca sa nu mai incerc niciodata sa fiu al meu! Sau sa am vointa ori sentimente care nu se conformeaza perfect voii si dragostei Lui! Dar vai, nu pot sa traiesc si sa nu pacatuiesc.
O, ingeri, glorificati-L neincetat si, daca este posibil, prosternati-va mai jos inaintea Imparatului binecuvantat al cerului! Doresc cu infocare sa am parte de A-l preamari impreuna cu ei, insa cand am infaptuit tot ce pot pentru eternitate, nu voi fi in stare sa ofer mai mult decat o minuscula fractiune a cinstei pe care o merita Dumnezeul glorios. Da-mi o inima plina de dragoste divina, cereasca.